Reciclarea nu numai a deseurilor provenite din constructii, dar si a celor rezultate din orice activitate devine un imperativ al momentului. De semnalat organizarea mai multor asociatii a caror preocupare este reciclarea acestor deseuri.

Recuperarea si reutilizarea resurselor reciclabile reprezinta mijloace de solutionare a contradictiei dintre cerintele procesului de crestere economica si caracterul restrictiv al resurselor.

Reciclarea este un concept al secolului xx si a aparut ca una din posibilitatile de a limita risipa si de a utiliza mai eficient resursele. A devenit din ce in ce mai clar ca industrializarea si cresterea sustinuta a populatiei au condus la consumarea unor cantitati de resurse din ce in ce mai mari.

De ce s-a intamplat acest lucru? Pentru ca societatea moderna s-a bazat pe filosofia ca “ Cosmosul e infinit “. Particularizand, oamenii au considerat la fel si Pamantul si resursele acestuia. In acest mod, industria s-a dezvoltat avand la baza axioma ca resursele sunt infinite. Daca o mina se epuiza, o alta noua intra in exploatare. Daca rezervele unei natiuni se epuizau, populatia putea emigra. Daca resursele Europei se epuizau, europenii puteau descoperi noi teritorii. Astfel, in acest ritm a aparut foarte curand problema deseurilor si al limitarii resurselor. Industria moderna este focalizata pe cum sa se produca ieftin, nu pe cum sa se conserve ecosistemul.

Peste tot in lume se observa tot mai des efectele subalimentatiei si saraciei. Desi in multe din tarile in curs de dezvoltare sau subdezvoltate s-ar impune o mai judicioasa gestionare a resurselor, reciclarea este practicata in mare parte doar in tarile dezvoltate. Din nefericire si procesul de reciclare necesita anumite tehnologii si cheltuieli.

Multe tari au abordat deja problema recuperarii si recircularii resurselor refolosibile si au trecut la o coordonare unitara a acestei activitati. S-au intensificat actiunile pentru actiunile de reglementare a activitatilor de recuperare, cele pentru stabilirea formelor organizatorice de colectare, precum si eforturile de cercetare pentru gasirea celor mai eficiente cai de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile.

Reciclarea hartiei

In prezent exista pubele de capacitati de 1,1m³ si mai mici asezate in diferite zone de catre agentii de salubritate. Colectarea separata a deseurilor din hartie si carton trebuie sa se extinda si la nivelul populatiei nu doar la nivelul agentilor economici, deoarece o foarte mare cantitate de hartie si carton poate fi recuperata.

Raportul volum/greutate pentru deseurile din hartie este relative mic. Aceste deseuri constituie o componenta foarte raspandita din deseurile municipale, de aceea se asteapta ca reciclarea hartiei si cartonului sa reprezinte o oportunitate pentru a reduce astfel impactul asupra padurilor si asupra mediului.

Reciclarea hartiei depinde foarte mult de calitatea deseurilor de hartie colectate. Aceste tipuri de deseuri fiind foarte usor de contaminat cu alte tipuri de deseuri menajere, mai ales cu lichide. Este recomandata colectarea deseurilor din hartie si carton in containere special amenajate cu o deschizatura mai ingusta pentru a ingreuna introducerea altor tipuri de deseuri. Principalele tipuri de deseuri din hartie si carton reciclabil: hartie de calitate, hartie mixta, ziare si reviste, carton gofrat.

Principalele utilizari ale hartiei reciclate: substituirea pastei de hartie, realizarea unor produse pentru constructii (peretii din carton cu gips, combustibili obtinuti din desuri).

Hartia spre deosebire de alte materiale reciclabile, este o inventie din cele mai vechi timpuri ale omului; pe parcurs devenind ieftina si usor de procurat mai ales dupa evolutia industriala, atunci a fost momentul care a facut posibila fabricarea ei pe scara larga.

Stiati ca:
- o tona de hartie irosita ->2 foi de scris si un ziar pe zi, timp de un an;
- o tona de hartie reciclata -> 17 copaci salvati;
- 4102 kwh si 26.000 L apa economisiti;
- 27 kg noxe mai putin eliminate in atmosfera

Reciclarea materialelor plastice

Infrastructura de colectare si prelucrare pentru plastice nu trebuie stabilita la nivel national. In general, aceasta este limitata la zone locale. Insa, multi consumatori care doresc sa recicleze deseurile din plastic constata ca nu exista centre specializate de preluare a acestor deseuri. In multe zone au fost realizate proiecte pilot de colectare separata a deseurilor din plastic, in special a sticlelor PET, acestea avand un rezultat destul de bun.

Raportul volum/greutate pentru deseurile din plastic este foarte mare, in special pentru produsele cu polistiren (PS). Din acest motiv, comunitatile izolate nu-si pot permite sa colecteze si sa transporte plasticele separat

Deseurile din plastic aduse la unitatile de procesare sunt, in general contaminate cu materiale straine. Materialele straine, cum ar fi alimentele cauzeaza uzarea granulatorilor si a altor echipamente utilizate in sortarea si reciclarea acestor materiale.

Dezvoltarea infrastructurii de colectare trebuie sa urmareasca cerintele pietei, astfel incat valoarea materialelor valorificate sa poata acoperi costurile de colectare, prelucrare si transport. Centrele de colectare pot asigura o compactare si balotare a deseurilor din plastic in vederea reducerii costurilor de transport. De asemenea, in cazul mai multor tipuri de deseuri din plastic cu destinatii diferite pentru fiecare, centrele de colectare pot asigura o sortare a acestor deseuri in functie de cerintele unitatilor de procesare si apoi o compactare si balotare a deseurilor gata sortate. Astfel de prelucrari pot fi dezvoltate in functie de evolutia pietei de desfacere a produselor din materiale reciclate.

Unitatile de procesare ale materialelor reciclabile isi stabilesc in general instalatiile de prelucrare in zone dens populate, in care se genereaza cantitati mari de materiale valorificabile. Reciclatorii trebuie sa plateasca costurile de transport la unitatile centralizate. Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricatie mai ieftin fata de cele realizate din materii prima .

Apele reziduale sunt tratate in statii de tratare a apei, numite statii de epurare (epurarea este eliminarea impuritatilor din gaze sau ape reziduale). Dupa ce se analizeaza compozitia acestora, tratarea lor presupune trei etape : eliminarea particulelor solide prin strecurare, apoi prin decantare ; dupa aceasta se adauga oxigen ; apoi se elimina produsele toxice cu ajutorul unor microorganisme. Apa este retrimisa spre utilizare dupa ce se face o analiza chimica a gradului ei de puritate.

Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie ca e vorba de incalzirea locuintelorsau de gazele de esapament eliminate de autovehicule, polueaza atmosfera cu numeroase substante daunatoare sanatatii, aceste substante provoaca, printre altele, boli respiratorii si alergii, precumsi ploi acide ce distrug padurile.

Rolul chimistului este de a analiza acesti factori poluanti si de a le determina originea. Aceasta sarcina este insa dificil de indeplinit, caci aerul circula sub actiunea vantului, si substantele nocive din aer se imprastie unele mai repede, altele mai incet. In marile orase, exista statii automate care iau probe de aer la fiecare sfert de ora si camioane-laborator pregatite sa intervina in caz de urgenta.

Biodegradarea este fenomenul prin care o substanta se descompune natural cu ajutorul unor microorganisme, din descompunerea acesteia rezultand alte substante inofensive.

In contrast cu factorii poluanti din apa care necesita o tratare speciala pentru a fi eliminati, exista insa si substante, numite biodegradabile, care nu polueaza mediul. Un produs este numit biodegradabil atunci cand se transforma, se descompune si se elimina in mod natural. Resturile de mancare, hartia si materialele de origina vegetale sau animala, cum sunt bumbacul si lana, sunt biodegradabile; unele produse de curatat sunt de asemenea biodegradabile. In schimb numeroase materiale plastice nu sunt.rezistente la uzura, la rupere si la actiunea factorilor chimici, ele formeaza depozite dupa urare. Pentru aceste materiale artificiale, chimisti au inventa metode de reciclare (reciclarea este transformarea deseurilor in produse noi). Unele materiale plastice sunt rupte si folosite apoi la fabricare aglomeratelor, a materialelor de constructii sau pentru asfaltarea drumurilor. Altele, care nu degaja gaze nocive, sunt arse si folosite la incalzitul urban. Cu toate astea se incearca realizarea materialelor plastice biodegradabile, care sa se descompuna tot ata de natural ca hartia si lemnul.