De ce va fi 2008 mai racoros decât 2007

Topirea Arcticii are consecinţe la scară planetară. Clima Pământului este un motor uriaş pentru redistribuirea căldurii de la Ecuator la poli iar asta se realizează prin curenţii de aer şi curenţii oceanici. La scară planetară temperatura medie anuală este de aproximativ 14,4°C. Dacă are loc o creştere de 5°C a temperaturii la nivel global, la Ecuator temperatura va creşte doar cu 1°C, în timp ce la poli va creşte cu 12°C, şi astfel, toate tiparele de curenţi oceanici şi de aer care s-au format începând cu ultima glaciaţiune şi au fost relativ stabile, se schimbă.

Una din cele mai importante componente ale acestei circulaţii globale este circulaţia termohalină. Aceast începe în Atlanticul de Nord, unde apa de la suprafaţă, mai rece şi mai sărată, deci cu o densitate mai mare, se scufundă şi generează un curent de adâncime care străbate oceanul Atlantic, ocoleşte apoi Africa şi dezvoltă două bucle în Oceanul Indian şi, cu deosebire, în oceanul Pacific. Prin această circulaţie, numită şi curentul transglobal, se realizează întoarcerea în adâncime a maselor de apă de la suprafaţă, modificate prin diferite procese şi cauzată de o serie de fluxuri energetice.

În nordul Atlanticului, după disiparea căldurii rămâne apa mai rece şi mai sărată, deci mai grea, şi mai densă, care se duce la find. Aportul imens de apă dulce rezultată din topirea calotei poate determina încetinirea şi ulterior oprirea circulaţiei termohaline deci implicit transferul de căldură. Modificarea acesteia în Atlanticul de Nord are implicaţii severe în ceea ce priveşte clima Europei de Nord. Atlanticul de Nord, prin intermediul Curentului Golfului, reprezintă o sursă importantă de căldură pentru nordul Europei. Când apele calde de suprafaţă ajung la latitudinea Islandei se răcesc, eliberând astfel căldură în atmosferă. Aceste ape reci, fiind mai grele, se scufundă şi se deplasează către sud

Semnificaţia termică majoră a curentului global constă în aceea că orice modificare poate determina schimbări climatice la scară temporală de ordinul sutelor sau chiar miilor de ani. Se apreciază că o stopare a dezvoltării acestei circulaţii poate determina o scădere cu 6°C, în decurs de numai 30 de ani, a temperaturii apelor de suprafaţă în zone situate la 60° lat. N. Modificarea circulaţiei termohaline conduce la scăderea transportului de căldură la latitudini nordice şi răcirea acestor regiuni, concomitent cu încălzirea zonei tropicale a Oceanului Atlantic.